Se întoarce sezonul ăla…

Înainte de textul propriu-zis al articolului vreau să mă și-anume scuz că nu prea m-am spart în figuri în materie de scriitură pe blog în perioada asta (și nici nu prea aveam chef să rup gura targului la capitolu’ număr de postări) pentru că nu știu dacă voi ați auzit de chestia asta, poate pentru voi e o noțiune abstractă, da’ oamenii mai au și treabă și uneori mai și dorm, depinde de ”model”. Poate o să vi se pară ceva nou, dar fiți siguri că mai există și ființe de genu (par example io). Și-acu pentru că mi-am cerut scuze (în 3 rânduri și oleacă, să vadă lumea că am intenții serioase) zic să trecem la articolul în sine :

Probabil vă așteptați la cine știe ce sezon din nu știu ce serial pac, țac fie el mega cunoscut sau cu nume obscur pe care unii daacă îl aud odată în viață. Dar nu.Eu mă refer la sezonul ăsta dubios de tranziție dintre ”mor de cald , tre să-mi iau ventilator” (cunoscut în popor și sub numele de ”vara”) și ”mor de frig tre să-mi iau cojocu’ pe mine” (unii îi zic ”iarna”) . Între astea 2 să le zicem extreme există încă un sezon (culmea). Și îi zice toamna. Nu mă întrebați de ce îi zice așa, probabil i-a venit unuia în minte numele ăsta și i s-a părut că sună mișto, deci așa o să se numească. Bun. Și în acest anume sezon avem ploi, avem noroi, avem nervi, avem trafic ca naiba și plus de asta sunt unii care se trezesc să ne …amplifice aceste profunde sentimente de…”plăcere” pe care le aduce cu dânsul numitul sezon. Ceea ce mă face să ajung la întâmplarea mea de azi.

Dimineața (pe răcoare la vreo 6 grade așa) am pornit hotărât spre școală (știți voi, sentimentu’ ăla pe care îl ai de nimic nu-ți poate sta în cale, batman, etc). Nici bine nu ajung în stație că sentimentul dispare subit. De ce? Păi dintr-un singur motiv, lung de vreo 2 km să zic. Ați ghicit, coadă. Motivul? E a3a oară când acești…Gigei (să nu le zic într-un mod mai plastic) sparg o secțiune ( de astă dată la câțiva metri de un sens giratoriu) de drum. Și pentru că au spart această bucățică, au închis un tronson întreg. Eh, pe bucata aia se circula cam ca pe drumurile de țară : 1 bandă dus, o bandă întors. Of cors, camioane, dubițe și alte mașini care au stat în calea ajungerii mele la școală.Toate bune și frumoase, am ajuns într-un final la școală.

Când am ieșit de la numita mai sus instituție, am observat (nici nu era greu) că stația era aproape plină. Și cum autobuzele vin din an în paști și pentru că sunt mai mereu pline și ele, după ce am așteptat 6 autobuze, am facut gestul aproape extrem de a merge pe jos (având cunoștință de traficul infernal de azi dimineață). Când m-am pornit din Centru picura. Până să ajung acasă eram ud leoarcă și părul fiind și el afectat de asta (în imensa mea deșteptăciune am decis să nu iau la mine nimic asemănător cu ceva de pus pe cap, pe principiul las’ că o să fie cald) avea un styling mai degrabă turbat. Oricum, totul s-a terminat cu bine în sensul că acu fiind ajuns acasă sunt ferit de vremea ce se desfășoară afară.

Și ca să fie totul complet mai erau și niște polițai plasați în vreo 2 intersecții care dădeau din mână doar așa de show-off că mai mult încurcau traficul. Dar ce să faci, se mai plictisesc și ei (săracii).

Și pentru ca traficul să nu cumva doamne ferește să fie mai fluent de acu’ încolo, o nouă spargere / renovare sau ce naiba fac ei este programată cândva luna asta sau luna viitoare. (termenul de execuție fiind unul mult prea exagerat pt. românașii noștri, 3 săptămâni). Cu alte cuvinte, mai bine ne luăm toți elicopter sau submarin că mai mult ca sigur ajungem mai repede fiecare la destinația lui. Atât am avut de zis. 🙂

Advertisements

8 thoughts on “Se întoarce sezonul ăla…

  1. errmy

    Urasc sa merg cu umbrela dupa mine. Trebuie sa o fatai tot timpul, sa o pui la uscat, sa o deschizi, sa o inchizi + daca bate vantul, o tzii degeaba in mana.

    Cateodata imi place ploaia, dar cand imi strica planurile sau trebuie sa plec la scoala si e o torentiala, parca nu iti mai vine sa iesi din casa :))

    Reply
  2. Andra

    Si la noi a fost o zi groaznic de mohorata azi. In plus ma enerveaza la maxim ploaia, mai ales cand am de alergat de la un spital la altu’. Prin ploaie, evident, pentru ca distanta nu e destul de mare, incat sa am cu ce sa merg pana acolo, dar e indeajuns pt a ma uda ploaia. 8-| Asa-i cand nu umbli cu umbrela dupa tine. 🙂

    Reply
      1. Andra

        Pai de aia n-o iau nici eu cu mine. :)) Plus ca fac ce fac si niciodata n-am mainile libere. Ar trebui sa am pe cineva care sa alerge dupa mine prin tot orasul, tinandu-mi umbrela deasupra capului. :)))

        Reply
  3. Wakamen

    1 ora in autobuzu’ ala, PLIN OCHI de oameni la fel de “fericiti si extatici” pe o zi atat de ideala si frumoasa, ca din basmele noastre mioritice… nu mai am nevoie, serios!

    Reply
    1. Sszecret Post author

      Acu cred ca intelegi de ce am preferat sa folosesc mijloace alternative de transport desi implicau mersul prin ploaie si vant. Alta solutie nu prea se intrevede…

      Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s